cântăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și
f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). –
Cânta +
suf. -ăreț.