canonizare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CANONIZÁRE,canonizări, s. f. Faptul de a canoniza. – V. canoniza.
canonizare(Dicționar de neologisme, 1986) CANONIZÁREs.f. Faptul de a canoniza. [< canoniza].
canonizare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CANONIZÁRE,canonizări, s. f. Faptul de a canoniza.
canonizare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) canonizáre s. f., g.-d. art. canonizắrii; pl. canonizắri
canonizare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CANONIZÁRE,canonizări, s. f. Faptul de a canoniza. — V. canoniza.