canoniza - explicat in DEX

canoniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.

canoniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANONIZÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților. 2. a institui ca regulă, a considera sacru. (<fr. canoniser, lat. canonizare)

canoniza (Dicționar de neologisme, 1986)
CANONIZÁ vb. I. tr. A pune, a trece pe cineva decedat în rândul sfinților. [< fr. canoniser, cf. lat. canonizare].

canoniza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Fr. canoniser (lat. lit. canonizare).

canoniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 canonizeáză

canoniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A trece o persoană decedată în rândul sfinților. — Din fr. canoniser, lat. canonizare.

canonizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
canonizà v. a pune în rândul sfinților (la Catolici).