canonieră - explicat in DEX

canonieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière.

canonieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANONIÉRĂ s. f. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc. (<fr. canonnière)

canonieră (Dicționar de neologisme, 1986)
CANONIÉRĂ s.f. Mică navă de război, folosită pentru patrulare, escortare etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. canonnière, it. cannoniera].

canonieră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. canonnière.

canonieră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*canoniéră f., pl. e (fr. canonnière, d. it. cannoniera). Mar. Mic bastiment armat cu tunurĭ.

canonieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. canoniérei; pl. canoniére

canonieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
canonieră f. mic bastiment înarmat cu unul sau mai multe tunuri.

canonieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] — Din fr. canonnière.