canonicitate - explicat in DEX

canonicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic². – Din fr. canonicité.

canonicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANONICITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (<fr. canonicité)

canonicitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CANONICITÁTE s.f. Însușirea de a fi canonic, în conformitate cu canoanele. [< fr. canonicité].

canonicitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic². – După fr. canonicité.

canonicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*canonicitáte f. (d. canonic). Calitatea unuĭ lucru canonic.

canonicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canonicitáte s. f., g.-d. art. canonicitắții

canonicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic². — Din fr. canonicité.