canonicat - explicat in DEX

canonicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANONICÁT s. n. Demnitate de canonic¹. – Din fr. canonicat, germ. Kanonikat.

canonicat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANONICÁT s. n. demnitatea de canonic. (<fr. canonicat, germ. Kanonikat)

canonicat (Dicționar de neologisme, 1986)
CANONICÁT s.n. Demnitatea de canonic. [Cf. fr. canonicat, germ. Kanonikat].

canonicat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*canonicát n., pl. e (lat. canonicatus). Altă dată, beneficiu unuĭ canonic. Azĭ, demnitatea saŭ oficiu de canonic.

canonicat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canonicát s. n.

canonicat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
canonicat n. demnitatea canonicului.

canonicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANONICÁT s. n. Demnitatea de canonic¹. — Din fr. canonicat, germ. Kanonikat.