canoneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANONEÁLĂ, canoneli, s. f. (
Pop.) Caznă, trudă, chin –
Canoni +
suf. -eală.canoneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANONEÁLĂ, canoneli, s. f. (
Pop.) Caznă, trudă, chin – Din
canoni +
suf. -eală.canoneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canoneálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. canonélii; pl. canonélicanoneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANONEÁLĂ, canoneli, s. f. (
Pop.) Caznă, trudă, chin —
Canoni +
suf. -eală.