canonarh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din
ngr. kanonárhis.canonarh (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. –
Ngr. kanonárhis.canonarh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canonárh s. m.,
pl. canonárhicanonarh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. — Din
ngr. kanonárhis.