canonadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANONÁDĂ, canonade, s. f. Tragere a unui mare număr de proiectile, cu mai multe guri de foc de artilerie. – Din
fr. Canonnade.canonadă (Dicționar de neologisme, 1986)CANONÁDĂ s.f. Tragere de artilerie executată cu mai multe tunuri deodată. [< fr.
cannonade].
canonadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANONÁDĂ s. f. salvă de tunuri de artilerie. (< fr.
canonnade)
canonadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANONÁDĂ, canonade, s. f. Bombardament de artilerie. –
Fr. canonnade.canonadă (Dicționaru limbii românești, 1939)*canonádă f., pl.
e (fr.
canonnade, d. it.
cannonata). Descărcarea maĭ multor tunurĭ în acelașĭ timp (salvă) saŭ și unele după altele, bombardare.
canonadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canonádă s. f.,
g.-d. art. canonádei; pl. canonádecanonadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canonadă f. descărcare de mai multe tunuri în acelaș timp sau unul după altul.
canonadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANONÁDĂ, canonade, s. f. Tragere a unui mare număr de proiectile cu multe guri de foc de artilerie într-un timp relativ scurt. — Din
fr. canonnade.