caniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANÍȘ s. m. Specie de câini cu părul creț. – Din
fr. caniche.caniș (Dicționar de neologisme, 1986)CANÍȘ s.m. Specie de câini cu părul creț. V.
pudel. [< fr.
caniche].
caniș (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANÍȘ s. m. câine de agrement cu părul creț, cu aspect frumos. (< fr.
caniche)
caniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caníș s. m.,
pl. caníșicaniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANÍȘ, caniși, s. m. Rasă de câini cu părul creț. — Din
fr. caniche.