canistră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANÍSTRĂ, canistre, s. f. Vas, recipient de tablă, de material plastic etc., de formă paralelipipedică, cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc. – Din
germ. Kanister.canistră (Dicționar de neologisme, 1986)CANÍSTRĂ s.f. Bidon închis ermetic pentru păstrarea benzinei, a vinului, a laptelui etc. [< germ.
Kanister, cf. lat.
canister – coș].
canistră (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANÍSTRĂ s. f. bidon cu închidere ermetică la transportul și păstrarea benzinei, vinului, laptelui etc. (< germ.
Kanister)
canistră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANÍSTRĂ, canistre, s. f. Bidon de tablă cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc. –
Germ. Kanister.canistră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canístră s. f.,
g.-d. art. canístrei; pl. canístrecanistră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANÍSTRĂ, canistre, s. f. Recipient de tablă, de material plastic etc., de formă paralelipipedică, cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc. — Din
germ. Kanister.