canisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANÍSĂ, canise, s. f. Crescătorie de câini. – Din
fr. caniche.canisă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANÍSĂ s. f. crescătorie de câini. (după fr.
caniche)
canisă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANÍSĂ, canise, s. f. Crescătorie de câini.
canisă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canísă s. f., g.-d. art.
canísei; pl. canísecanisă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANÍSĂ1, canise, s. f. Crescătorie de câini. — Din
fr. canice.