caniotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANIÓTĂ, caniote, s. f. Vas cu coșuleț în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop. – Din
fr. cagnotte.