canion - explicat in DEX

canion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANIÓN, canioane, s. n. Vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon.

canion (Dicționar de neologisme, 1986)
CANIÓN s.n. Prăpastie adâncă între doi pereți verticali, săpată de puhoaie în stânca unui munte. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < sp. cañón].

canion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANIÓN s. n. vale îngustă și adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu. (< fr., sp. cañon)

canion (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CANION (‹ fr., sp.) s. n. Vale simetrică adîncă și îngustă, de natură erozivă, cu versanți abrupți și cu fundul îngust, de obicei ocupat în întregime de albia minoră (ex. Marele Canion Colorado, S.U.A.). Se formează în special în podișuri cu structuri orizontale, în roci dure și cu climat arid. ♦ C. submarin = vale submarină adîncă și îngustă care începe pe platforma continentală și secționează abruptul continental în dreptul gurii de vărsare a unui fluviu (deltă sau estuar). Au fost descoperite în fața deltelor fl. Indus, Gange, Lena, Yukon și a estuarelor Hudson, Zair și Sf. Laurențiu.

canion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canión (-nion) s. n., pl. canioáne

canion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANIÓN, canioane, s. n. Vale adâncă și îngustă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] — Din fr. cañon, germ. Cañon.