canicultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.) – Din
fr. caniculture.canicultură (Dicționar de neologisme, 1986)CANICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor. [< fr.
caniculture, cf. lat.
canis – câine,
cultura – creștere].
canicultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie. (< fr.
caniculture)
canicultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canicultúră s. f.,
g.-d. art. canicultúriicanicultură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor în scopul folosirii lor pentru pază, vânătoare, transporturi etc. — Din
fr. caniculture.