caniculă - explicat in DEX

caniculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula.

caniculă (Dicționar de neologisme, 1986)
CANÍCULĂ s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare; zăpușeală. [< fr. canicule, cf. Canicula – nume al stelei Sirius din constelația Câinelui].

caniculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANÍCULĂ s. f. 1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu Soarele. 2. căldură dogoritoare; zăpușeală în zilele de vară. (< fr. canicule, lat. canicula)

caniculă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CANICULĂ (‹ fr., lat.) s. f. Căldură mare, specifică zilelor de vară; arșiță. ♦ Perioadă de timp, caracterizată, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsă între 22 iul. și 23 aug., cînd steaua Sirius (din constelația Cîinele Mare) răsare și apune o dată cu Soarele. Maxima absolută din România a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la stația Ion Sion, jud. Brăila).

caniculă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANÍCULĂ, canicule, s. f. Căldură dogoritoare; arșiță. – Fr. canicule (lat. lit. canicula).

caniculă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*canículă f. (lat. canicula, cățea, d. canis, cîne [!], cățea). Astr. Numele constelațiuniĭ Cîneluĭ Mare. Epoca cînd ĭa [!] răsare și apune odată cu soarele și cînd e foarte cald (22 Ĭuliŭ – 22 Aŭg.). Fig. Arșiță: ce caniculă!

caniculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule

caniculă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caniculă f. 1. nume dat stelei Siriu din constelațiunea Câinelui; 2. epoca anului când această stea răsare și apune odată cu soarele; 3. timpul celor mai mari călduri.

caniculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. 2. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie — 23 august). — Din fr. canicule, lat. canicula.