canibalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANIBALÍSM s. n. Antropofagie. ♦
Fig. Cruzime, sălbăticie, ferocitate. – Din
fr. cannibalisme.canibalism (Dicționar de neologisme, 1986)CANIBALÍSM s.n. 1. Obicei al unor oameni sau animale de a-și mânca semenii; antropofagie.
2. (
Fig.) Cruzime, sălbăticie, sete de sânge. [Cf. fr.
cannibalisme].
canibalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANIBALÍSM s. n. 1. antropofagie. 2. (fig.) cruzime, sălbăticie. (< fr.
cannibalisme)
canibalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CANIBALISM (‹
canibal)
s. n. 1. Devorare, de către unele animale, a indivizilor din propria specie (de
ex. femelele mame, mai ales scroafele, își devorează puii după fătare sau unele păsări ciugulesc țesuturile vii ale altor păsări).
C. se manifestă numai în anumite perioade ale vieții (
c. temporar: la feline cînd masculii sînt mai mulți decît femelele le mănîncă puii pentru a le forța să reintre în călduri) sau este o trăsătură specifică de comportament (
c. permanent: la călugăriță).
2. Consumarea cărnii de om de către popoarele primitive, determinată de insuficiența resurselor alimentare sau de credințe religioase; antropofagism.
3. Cruzime, ferocitate.
canibalism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANIBALÍSM s. n. Antropofagie. ♦
Fig. Cruzime, sălbăticie. –
Fr. cannibalisme.canibalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canibalísm s. n.canibalism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canibalism n. antropofagie.
canibalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANIBALÍSM s. n. Antropofagie. ♦
Fig. Cruzime, sălbăticie, ferocitate. — Din
fr. cannibalisme.