canibalic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANIBÁLIC, -Ă, canibalici, -ce, adj. De canibal. –
Canibal +
suf. -ic.canibalic (Dicționar de neologisme, 1986)CANIBÁLIC, -Ă adj. Antropofag; de canibal. [Cf. it.
cannibalesco].
canibalic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANIBÁLIC, -Ă adj. de canibal. (< fr.
cannibalique)
canibalic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANIBÁLIC, -Ă, canibalici, -ce, adj. De canibal. – Din
canibal +
suf. -ic.canibalic (Dicționaru limbii românești, 1939)*canibálic, -ă adj. (d.
canibal. Cp. cu
animalic, vandalic). De canibal.
Fig. De om feroce.
Adv. Ca canibaliĭ.
canibalic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canibálic adj. m.,
pl. canibálici; f. canibálică, pl. canibálicecanibalic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANIBÁLIC, -Ă, canibalici, -ce, adj. De canibal. —
Canibal +
suf. -ic.