canibal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și
f. Antropofag. ♦
Fig. Om crud, sălbatic, feroce. – Din
fr. cannibale.canibal (Dicționar de neologisme, 1986)CANIBÁL, -Ă s.m. și f. 1. Sălbatic care mănâncă carne de om; antropofag.
2. (
Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it.
cannibale, sp.
canibal < cuv. caraib].
canibal (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANIBÁL, -Ă I.
adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie. II. s. m. f. 1. antropofag. 2. (fig.) om crud, feroce. (< fr.
cannibale, sp.
canibal)
canibal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și
f. Antropofag. ♦
Fig. Om crud. –
Fr. cannibale.canibal (Dicționaru limbii românești, 1939)*canibál, -ă s. și adj. (fr.
cannibale, d. sp.
canibal și
caribal, care vine d.
Caribe, insulele Antile locuite de dispăruțiĭ Caraibĭ, care erau antropofagĭ; it.
cannibale). Antropofag.
Fig. Om feroce.
canibal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canibál s. m.,
pl. canibálicanibal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canibal m.
1. cel ce se hrănește cu carne de om;
2. fig. om sălbatic.
canibal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și
f. Antropofag. ♦
Fig. Om crud, sălbatic, feroce. — Din
fr. cannibale.