caniție - explicat in DEX

caniție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.

caniție (Dicționar de neologisme, 1986)
CANÍȚIE s.f. Încărunțire a părului. [Gen. -iei. / < fr. canitie, cf. lat. canities – albeață].

caniție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANÍȚIE s. f. încărunțire a părului. (< fr. canitie, lat. canities)

caniție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caníție (-ți-e) s. f., art. caníția (-ți-a), g.-d. caníții, art. caníției

caniție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. — Din fr. canitie, lat. canities.