cangrenà - explicat in DEX

cangrena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

cangrena (Dicționar de neologisme, 1986)
CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].

cangrena (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)

cangrena (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener.

cangrena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză

cangrena (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANGRENÁ, pers. 3. cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] — Din fr. gangrener, it. cancrenare.

cangrenà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.