cangrenare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANGRENÁRE, cangrenări, s. f. Faptul de
a se cangrena. [
Var.:
gangrenáre s. f.] –
V. cangrena.cangrenare (Dicționar de neologisme, 1986)CANGRENÁRE s.f. Faptul de a se cangrena. [Var.
gangrenare s.f. / <
cangrena].
cangrenare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANGRENÁRE, cangrenări, s. f. Faptul de
a se cangrena. [
Var.:
gangrenáre s. f.] —
V. cangrena.