cangrena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANGRENÁ, pers. 3
cangrenează, vb. I.
Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [
Var.:
gangrená vb. I] – Din
fr. gangrener, it. cancrenare.cangrena (Dicționar de neologisme, 1986)CANGRENÁ vb. I. refl. (
Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var.
gangrena vb. I. / < it.
cangrenare, fr.
gangrener].
cangrena (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr.
gangrener, it.
cancrenare)
cangrena (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANGRENÁ, pers. 3
cangrenează, vb. I.
Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [
Var.:
gangrená vb. I] –
Fr. gangrener.cangrena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cangrená (a se ~) vb. refl., ind.
prez. 3
se cangreneázăcangrena (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANGRENÁ, pers. 3.
cangrenează, vb. I.
Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [
Var.:
gangrená vb. I] — Din
fr. gangrener, it. cancrenare.cangrenà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cangrenà v.
1. a cauza cangrenă;
2. fig. a corupe moralicește.