cancerigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANCERIGÉN, -Ă, cancerigeni, -e, adj.,
s. n. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului. – Din
fr. cancérigène.cancerigen (Dicționar de neologisme, 1986)CANCERIGÉN, -Ă adj. (
Despre substanțe, agenți) Care provoacă cancerul. [< fr.
cancérigène].
cancerigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANCERIGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă apariția cancerului; oncogen. (< fr.
cancérigène)
cancerigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cancerigén1 adj. m.,
pl. cancerigéni; f. cancerigénă, pl. cancerigénecancerigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cancerigén2 s. n.,
pl. cancerigéne