canat - explicat in DEX

canat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc², pervaz de ușă. – Din tc. kanat.

canat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.

canat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANÁT¹, canate, s. n. Fiecare dintre părțile unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării.

canat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANÁT², canaturi, s. n. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. – Tc. kanat.

canat (Dicționaru limbii românești, 1939)
canát n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] kanad și kanat; ngr. kanáti, bg. kanat). Valvă de ușă saŭ de fereastră.

canat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canát¹ (piele tăiată) s. n., pl. canáte

canat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canát² (parte a ușii) s. n., pl. canáturi

canat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
canat n. oblon de ușă sau de fereastră ce se deschide în două. [Turc. KANAT].

canat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc², pervaz de ușă. Din tc. kanat.