cambrură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMBRÚRĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din
fr. cambrure.cambrură (Dicționar de neologisme, 1986)CAMBRÚRĂ s.f. (
Franțuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. ♦ Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. [< fr.
cambrure].
cambrură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMBRÚRĂ s. f. arcuitură. ◊ curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolți. ◊ curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. (< fr.
cambrure)
cambrură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cambrúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. cambrúrii; pl. cambrúricambrură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMBRÚRĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. — Din
fr. cambrure.