cambiu - explicat in DEX

cambiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.

cambiu (Dicționar de neologisme, 1986)
CÁMBIU s.n. v. cambium.

cambiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÁMBIU s. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr. cambium)

cambiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CÁMBIU (< fr. {i}) s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.

cambiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cámbiu [biu pron. byu] s. n., art. cámbiul

cambiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁMBIU s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] — Din germ. Kambium, fr. cambium.

cambiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cámbiŭ n. (it. cámbio). Bot. Țesut vegetal mucilaginos pe cale de formațiune între scoarță și lemnu planteĭ.