cambie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁMBIE, cambii, s. f. Act, document prin care cel care-l semnează se obligă să plătească necondiționat, la un anumit termen și într-un anume loc, o sumă de bani. – Din
it. cambio.cambie (Dicționar de neologisme, 1986)CÁMBIE s.f. Act, înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen; poliță, bilet la ordin. [Gen.
-iei. / < it.
cambio].
cambie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cámbie (cámbii), s. f. – Document prin care semnatarul se obligă să plătească.
It. cambio. –
Der. cambial, adj., din
it. cambiale.cambie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÁMBIE s. f. titlu de credit prin care cineva se obligă să plătească sau dispune să se plătească de către o altă persoană o sumă de bani la un anumit termen; trată, bilet de ordin. (< it.
cambio)
cambie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAMBIE (‹
it.)
s. f. (
FIN.) Efect de comerț, reprezentând un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, în calitate de debitor (tras), se obligă să plătească necondiționat sau să dispună plata unei sume de bani creditorului (trăgătorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumită dată sau la prezentarea înscrisului. Obligativitatea plății îi conferă calitatea de bilet la ordin, iar obligația de a face să se plătească, pe aceea de trată sau poliță.
cambie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÁMBIE, cambii, s. f. (În sistemul financiar capitalist)
1. Act, document prin care cel ce semnează se obligă a plăti la un anumit termen o sumă de bani în folosul creditorului: bilet la ordin.
2. Act, document prin care emitentul se obligă a plăti cuiva o sumă de bani la un anumit termen. –
It. cambio.cambie (Dicționaru limbii românești, 1939)*cámbie f. (it.
cámbio, schimb, și
cambiale, poliță. V.
schimb).
Com. Poliță, trată [!], bilet la ordin.
cambie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cámbie (-bi-e) s. f.,
art. cámbia (-bi-a), g.-d. art. cámbiei; pl. cámbii, art. cámbiile (-bi-i)cambie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cambie f. poliță (=it.
cambio, schimb).
cambie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁMBIE, cambii, s. f. (
Fin.) Efect de comerț, reprezentând un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, în calitate de debitor, se obligă să plătească necondiționat sau să dispună plata unei sume de bani creditorului, ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumită dată ori la prezentarea înscrisului. — Din
it. cambio.