cambial - explicat in DEX

cambial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAMBIÁL, -Ă, cambiali, -e, adj. Privitor la cambie, de cambie. [Pr.: -bi-al] – Din it. cambiale, fr. cambial.

cambial (Dicționar de neologisme, 1986)
CAMBIÁL, -Ă adj. Referitor la cambie. [Pron. -bi-al. / < it. cambiale].

cambial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAMBIÁL, -Ă adj. referitor la cambie. (< it. cambiale)

cambial (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAMBIÁL, -Ă, cambiali, -e, adj. Privitor la cambie, de cambie. [Pr.: -bi-al] – It. cambiale.

cambial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cambiál, -ă adj. (d. cambie; it. cambiale, poliță). De cambie, pin [!] cambie: creditor cambial.

cambial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cambiál (-bi-al) adj. m., pl. cambiáli; f. cambiálă, pl. cambiále

cambial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cambial a. relativ la cambie: dreptul cambial.

cambial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAMBIÁL, -Ă, cambiali, -e, adj. Privitor la cambie, de cambie. [Pr.: -bi-al] — Din it. cambiale, fr. cambial.