cambiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [
Var.:
cámbium s. n.] – Din
germ. Kambium, fr. cambium.cambiu (Dicționar de neologisme, 1986)CÁMBIU s.n. v.
cambium.
cambiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÁMBIU s. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr.
cambium)
cambiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CÁMBIU (<
fr. {i})
s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.
cambiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cámbiu [
biu pron. byu]
s. n.,
art. cámbiulcambiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁMBIU s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [
Var.:
cámbium s. n.] — Din
germ. Kambium, fr. cambium.cambiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*cámbiŭ n. (it.
cámbio).
Bot. Țesut vegetal mucilaginos pe cale de formațiune între scoarță și lemnu planteĭ.