calțavetă - explicat in DEX

calțavetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Din ngr. kaltsodéta.

calțavetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
calțavétă (calțavéte), s. f. – Jartieră. – Mr. călțăvetă. Ngr. ϰαλτζοδέτα, din it. calzetta (DAR; Gáldi, Dict., 157). Rezultatul fonetic este normal; pentru rezultatul rom. al lui δ gr., cf. ivră.

calțavetă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Ngr. kaltsodeta.

calțavetă (Dicționaru limbii românești, 1939)
calțavétă f., pl. e (ngr. kaltsodéta, d. káltsa [it. calza], colțun, cĭorap, și -deta, care leagă. V. călțun). Legătura care ține cĭorapu pe picĭor (de ordinar elastică). Un ordin cavaleresc în Anglia. – Azĭ maĭ mult jartieră, un barbarizm pe care poporu nu l-a primit încă în est.

calțavetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calțavétă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. calțavétei; pl. calțavéte

calțavetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. — Din ngr. kaltsodéta.