călugăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLÚGĂRIȚĂ, călugărițe, s. f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie
2.
II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (
Mantis religiosa). –
Călugăr +
suf. -iță.