calpuzan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALPUZÁN, -Ă, calpuzani, s. m. și
f. (
Înv.) Falsificator de bani. ♦
Fig. Om rău, ticălos. – Din
tc. kalpazan.calpuzan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALPUZÁN, -Ă, calpuzani, -e, s. m. și
f. (
Înv.) Falsificator de bani. ♦
Fig. Om rău, ticălos. –
Tc. kalpazan.calpuzan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)calpuzan, calpuzani s. m. (înv.) 1. falsificator de bani
2. om ipocrit
3. informator
calpuzan (Dicționaru limbii românești, 1939)calpuzán m. (turc.
kalb-zen, pop.
kalpazan, d.
kalp, calp, și pers.
zen, care bate [monetă]; ngr.
kalpuzánis, bg.
kalpazan).
Rar. Falsificator de monetă.
Fig. Escroc [!].
calpuzan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calpuzán (
înv.)
s. m.,
pl. calpuzánicalpuzan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calpuzan m.
1. cel ce taie bani falși;
2. înșelător, nemernic:
este cel mai mârșav și mai calpuzan dintre toți Grecii din țara românească FIL. [Turc. KALPAZAN].
calpuzan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALPUZÁN, -Ă, calpuzani, -e, s. m. și
f. (
Înv.) Falsificator de bani. ♦
Fig. Om rău, ticălos. — Din
tc. kalpazan.