calp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (
Înv.; despre monede) Fals, falsificat. – Din
tc. kalp.calp (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)calp (cálpă), adj. – Fals. –
Mr. calpu, megl. calp. Tc. kalp (Roesler 594; Șeineanu, II, 82; Lokotsch 1027);
cf. ngr. ϰάλπης,
bg. kalpav, sb. kalp. –
Der. calpuzan (
mr. călpuzan),
s. m. (falsificator de monede), din
tc. kalpazan, cf. ngr. ϰαλπουζάνης,
bg. kalpuzan, sb. kalpozan; calpuzănie, s. f. (falsificare);
calpunzanlîc, s. n. (falsificare).
calp (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Despre monede) Fals, falsificat. –
Tc. kalp.calp (Dicționaru limbii românești, 1939)calp, -ă adj. (turc. [d. ar.]
kalb, pop.
kalp. V.
calup).
Rar. Fals (vorbind de monete).
calp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calp (
înv.)
adj. m.,
pl. calpi; f. cálpă, pl. cálpecalp (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calp a. 1. falș (în special de monede):
bani tăiați sau calpi FIL.;
2. fig. degenerat, netrebnic:
totu-i calp, totu-i străin EM. [Turc. KALP].
calp (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALP, – Ă, calpi, -e, adj. (
Înv.; despre monede) Fals, falsificat. — Din
tc. kalp.