calotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALÓTĂ, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan.
2. Boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc.
3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă;
p. ext. piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică.
4. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă creștetul capului.
5. (În sintagma)
Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene.
6. (În sintagma)
Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți. – Din
fr. calotte.