calos - explicat in DEX

calos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALÓS, -OÁSĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește cele două emisfere ale creierului mare. – Din fr. calleux, lat. callosus.

calos (Dicționar de neologisme, 1986)
CALÓS, -OÁSĂ adj. Cu îngroșări, întărituri; cu bătături. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care leagă cele două emisfere cerebrale. [< fr. calleux, cf. lat. callum – bătătură].

calos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALÓS, -OÁSĂ adj. cu îngroșări. ♦ corp ~ = fascicul de fibre nervoase care leagă cele două emisfere cerebrale. (< fr. calleux, lat. callosus)

calos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALÓS, -OÁSĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește cele două emisfere ale creierului mare. – Fr. calleux (lat. lit. callosus).

calos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*calós, -oásă adj. (lat. callosus, cu bătăturĭ). Cu calozitățĭ, îndesat, bătaturit [!]: pele [!] caloasă.

calos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calós adj. m., pl. calóși; f. caloásă, pl. caloáse

calos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calos a. corp calos, fășie de materie albă în emisferul cerebral.

calos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALÓS, -OÁSĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește emisferele cerebrale. — Din fr. calleux, lat. callosus.