calorimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALORIMÉTRU, calorimetre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantităților de căldură produse sau absorbite de corpuri. – Din
fr. calorimètre.calorimetru (Dicționar de neologisme, 1986)CALORIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cantităților de căldură date de un corp sub o anumită influență. [Pl.
-re. / < fr.
calorimètre, cf. lat.
calor – căldură, gr.
metron – măsură].
calorimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALORIMÉTRU s. n. 1. instrument în calorimetrie. 2. aparat pentru determinarea valorii calorice a alimentelor. (< fr.
calorimètre)
calorimetru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALORIMÉTRU, calorimetre, s. n. Aparat pentru măsurarea cantităților de căldură emanate sau absorbite de un corp. –
Fr. calorimètre.calorimetru (Dicționaru limbii românești, 1939)*calorimétru n., pl.
e, saŭ și m. (lat.
calor, căldură, și vgr.
métron, măsură).
Fiz. Instrument de măsurat gradu călduriĭ.
calorimetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calorimétru (-me-tru) s. n.,
art. calorimétrul; pl. calorimétrecalorimetru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calorimetru m. instrument de fizică spre a măsura căldura.
calorimetru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALORIMÉTRU, calorimetre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantităților de căldură produse sau absorbite de corpuri. — Din
fr. calorimètre.