calorimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALORIMETRÍE s. f. Domeniu al fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităților de căldură. – Din
fr. calorimétrie.calorimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)CALORIMETRÍE s.f. Capitol al fizicii, disciplină care studiază metodele de măsurare a căldurii. ♦ Metodă de măsurare a cantității de căldură consumate de către corpul uman. [Gen.
-iei. / < fr.
calorimétrie].
calorimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALORIMETRÍE s. f. parte a fizicii care studiază metodele de măsurare a căldurii. ◊ metodă de măsurare a cantității de căldură consumate de către corpul uman. (< fr.
calorimétrie)
calorimetrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALORIMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităților de căldură. –
Fr. calorimétrie.calorimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calorimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. calorimetría, g.-d. calorimetríi, art. calorimetríeicalorimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALORIMETRÍE s. f. Domeniu al fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a căldurii. — Din
fr. calorimétrie.