calinerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALINERÍE s. f. (Rar) Dezmierdare, alintare, alint. – Din
fr. câlinerie.calinerie (Dicționar de neologisme, 1986)CALINERÍE s.f. Dezmierdare, alintare, alint. [Gen.
-iei. / < fr.
câlinerie].
calinerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALINERÍE s. f. dezmierdare, alintare, alint. (< fr.
câlinerie)
calinerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calineríe (rar)
s. f.,
art. calinería, g.-d. calineríi, art. calineríeicalinerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALINERÍE s. f. (Rar) Dezmierdare, alintare, alint. — Din
fr. câlinerie.