calindroi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CALINDRÓI,calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] – Et. nec.
calindroi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) calindrói (reg.) s. m., pl. calindrói, art. calindróii
calindroi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CALINDRÓI,calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] — Et. nec.