calin - explicat in DEX

calin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.

calin (Dicționar de neologisme, 1986)
CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].

calin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)

calin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calín adj. m., pl. calíni; f. calínă, pl. calíne

calin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. — Din fr. câlin.