calimera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALIMÉRA s. f. art. (
Fam.; în
expr.)
A se schimba calimera = a se schimba situația.
A (
se)
strica calimera = a (se) strica prietenia.
A întoarce (sau
a schimba)
calimera = a-și schimba atitudinea față de cineva. – Din
ngr. kaliméra.calimera (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALIMÉRA s. f. (
Fam.,
ir., în
expr.)
A se schimba calimera = a se schimba situația.
A (se) strica calimera = a (se) strica prietenia.
A întoarce calimera = a-și schimba atitudinea față de cineva. –
Ngr. kalimera.calimera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caliméra (
fam.)
s. f. art.calimera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALIMÉRA s. f. art. (
Fam.; în
expr.)
A se schimba calimera = a se schimba situația.
A (se) strica calimera = a (se) strica prietenia.
A întoarce (sau
a schimba)
calimera = a-și schimba atitudinea față de cineva. — Din
ngr. kaliméra.