caligrafie - explicat in DEX

caligrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Din ngr. kalligráphia, fr. calligraphie.

caligrafie (Dicționar de neologisme, 1986)
CALIGRAFÍE s.f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ (P. ext.) Fel de a scrie (al cuiva). [Gen. -iei. / < fr. calligraphie, cf. gr. kalligraphia].

caligrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALIGRAFÍE s. f. arta, deprinderea de a scrie frumos. ◊ scriere frumoasă. ◊ fel de a scrie (al cuiva). (< fr. calligraphie, gr. kalligraphia)

caligrafie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Fr. calligraphie (< gr.).

caligrafie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*caligrafíe f. (vgr. kalligraphía, d. kállos, frumuseță [!], și grápho, scriŭ). Arta de a scrie frumos literele.

caligrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caligrafíe (-li-gra-) s. f., art. caligrafía, g.-d. caligrafíi, art. caligrafíei

caligrafie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caligrafie f. arta scrierii frumoase.

caligrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. — Din ngr. kalligráphia, fr. calligraphie.