caligrafia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I.
Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [
Pr.:
-fi-a] – Din
fr. calligraphier.caligrafia (Dicționar de neologisme, 1986)CALIGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie frumos, caligrafic. [Pron.
-fi-a, p.i.3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
calligraphier].
caligrafia (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALIGRAFIÁ vb. tr. a scrie caligrafic. (< fr.
calligraphier)
caligrafia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I.
Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [
Pr.:
-fi-a] –
Fr. calligraphier.caligrafia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caligrafiá (a ~) (-li-gra-fi-a) vb.,
ind. prez. 3
caligrafiáză, 1
pl. caligrafiém (-fi-em); conj. prez. 3
să caligrafiéze; ger. caligrafiínd (-fi-ind)caligrafia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I.
Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [
Pr.:
-fi-a] — Din
fr. calligraphier.