caligraf - explicat in DEX

caligraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALIGRÁF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. Persoană care are scrisul frumos. ♦ Persoană care se ocupă cu copierea artistică de cărți și manuscrise (mai ales înainte de răspândirea tiparului). – Din fr. calligraphe.

caligraf (Dicționar de neologisme, 1986)
CALIGRÁF, -Ă s.m. și f. Om care are scrisul frumos; cel care se îndeletnicește cu copiatul artistic al unor cărți și manuscrise. [Cf. fr. calligraphe, gr. kallos – frumos, graphein – a scrie].

caligraf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALIGRÁF, -Ă s. m. f. cel care are scrisul frumos; cel care se îndeletnicește cu copiatul artistic de cărți și manuscrise. (< fr. calligraphe)

caligraf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALIGRÁF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. Persoană care are scriere frumoasă. ♦ (În trecut) Persoană care se ocupa cu copierea artistică de cărți și manuscrise. – Fr. calligraphe (< gr.).

caligraf (Dicționaru limbii românești, 1939)
*caligráf m. (vgr. kalligráphos, d. kállos, frumuseță [!], și grápho, scriŭ. V. agiograf). Cel ce scrie frumos. Cel ce te învață caligrafia.

caligraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caligráf (rar) (-li-graf) s. m., pl. caligráfi

caligraf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caligraf m. cel ce scrie frumos, cel ce predă caligrafia.

caligraf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALIGRÁF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care are scrisul frumos. ♦ Persoană care se ocupa în trecut cu copierea artistică de cărți și manuscrise. — Din fr. calligraphe.