californiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALIFÓRNIU s. n. Element chimic radioactiv obținut pe cale sintetică. – Din
engl.,
fr. californium.californiu (Dicționar de neologisme, 1986)CALIFÓRNIU s.n. Element transuranic artificial, metalic și radioactiv, din grupa actinidelor. [Pron.
-niu. / < fr.
californium, cf.
California, unde a fost descoperit în 1950].
californiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALIFÓRNIU s. n. element transuranic radioactiv, metalic, din grupa actinidelor, obținut artificial. (< engl., fr.
californium)
californiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CALIFORNIU (‹
fr. {i};
engl. [University of] California)
s. n. Element chimic (
Cf.;
nr. at. 98,
m. at. 251) radioactiv transuranic; a fost obținut pe cale artificială în 1950 de
G. Th. Seaborg și colaboratorii săi, prin bombardarea curiului-242 cu particule α. Este folosit ca sursă internă de neutroni, în analize de activare sau pentru pornirea reactoarelor nucleare.
californiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)califórniu [
niu pron. nyu]
s. n.,
art. califórniul; simb. Cfcaliforniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALIFÓRNIU s. n. Element chimic radioactiv obținut pe cale artificială. — Din
engl.,
fr. californium.