calificat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate. –
V. califica.calificat (Dicționar de neologisme, 1986)CALIFICÁT, -Ă adj. 1. Care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu.
2. (
Jur.; despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale. [Cf. fr.
qualifié].
calificat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALIFICÁT, -Ă adj. 1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (despre infracțiuni) săvârșit în împrejurări speciale. (< fr.
qualifié)
calificat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. 1. Care are sau cere o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate.
2. (În
expr.)
Furt calificat = furt săvârșit în anumite condiții prevăzute de lege, într-un anumit loc și de către anumite persoane (și care agravează pedeapsa). –
V. califica.calificat (Dicționaru limbii românești, 1939)*calificát, -ă adj. Îndreptățit, care merită să:
om calificat. Furt calificat, comis în circumstanțe agravante (ca efracțiunea, sărirea garduluĭ ș. a.), în opoz. cu
furt simplu.calificat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calificat a. se zice, în procedură, de un furt săvârșit în circumstanțe agravante.
calificat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate. —
V. califica.