calificare - explicat in DEX

calificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALIFICÁRE, calificări, s. f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei; pregătire într-un anumit domeniu de activitate profesională; calificație. ♦ Etapă eliminatorie într-un concurs sau într-o competiție sportivă, pentru selectarea concurenților. – V. califica.

calificare (Dicționar de neologisme, 1986)
CALIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei; titlul obținut în urma trecerii unor examene sau a unor probe; calificație. [< califica].

calificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALIFICÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) califica; pregătire teoretică și practică într-o profesiune. ◊ etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiție sportivă. 2. titlu obținut în urma trecerii unor examene, a unor probe. 3. (jur.) ă infracțiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte și încadrarea ei în textul de lege. (< califica)

calificare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALIFICÁRE, calificări, s. f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei.

calificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calificáre s. f., g.-d. art. calificắrii; pl. calificắri

calificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALIFICÁRE, calificări, s. f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei; pregătire într-un anumit domeniu de activitate profesională (atestată de obicei printr-un act oficial); calificație. ♦ Etapă eliminatorie într-un concurs sau într-o competiție sportivă, pentru selectarea concurenților. — V. califica.