califica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALIFICÁ, calífic, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri).
2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc.
3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din
fr. qualifier, lat. qualificare.califica (Dicționar de neologisme, 1986)CALIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc.
2. tr. A fi admis să concureze la o competiție sportivă.
3. tr. A atribui o calitate unei ființe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i.
calífic. / cf. fr.
qualifier].
califica (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALIFICÁ vb. I. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis să concureze la o competiție sportivă. III. tr. a atribui o calitate unei ființe, unui lucru; a caracteriza. (< fr.
qualifier, lat.
qualificare)
califica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALIFICÁ, calífic, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri).
2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă.
3. Tranz. A arăta că o ființă sau un lucru are o anumită calitate; a caracteriza printr-un cuvânt. –
Fr. qualifier (
lat. lit. qualificare).
califica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
calíficăcalificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calificà v. a arăta calitatea unei persoane sau unui lucru.
califica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALIFICÁ, calífic, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A dobândi sau a face să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate.
2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc.
3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. — Din
fr. qualifier, lat. qualificare.