califat - explicat in DEX

califat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALIFÁT, califate, s. n. 1. Formă de stat feudal-teocratică întemeiat de arabi pe teritoriile stăpânite de ei, după moartea lui Mahomed. 2. Rangul de calif. 3. Durata guvernării unui calif. – Din fr. califat.

califat (Dicționar de neologisme, 1986)
CALIFÁT s.n. 1. Demnitatea de calif. ♦ Durata domniei unui calif. 2. Numele unor state arabe întemeiate după moartea lui Mahomed. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. califat, it. califfate].

califat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALIFÁT s. n. 1. demnitatea de calif. ◊ durata guvernării acestuia. 2. nume dat unor state arabe, după moartea lui Mahomed. ◊ teritoriul acestora. (< fr. califat)

califat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CALIFAT (‹ fr.) s. n. 1. (În sec. 7-13 în Orientul Mijlociu, în Nordul Africii și în Spania) formă de stat feudal-teocratică, instituită în teritoriile stăpînite de arabi. 2. Demnitatea de calif (între 1517 și 1924, sultanii Imp. Otoman aveau și titlul de calif). 3. Durata guvernării unui calif.

califat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALIFÁT, califate, s. n. (Înv.) 1. Numele statelor întemeiate (sau stăpânite) de arabii cuceritori după moartea lui Mahomed. 2. Rangul de calif. ♦ Durata guvernării unui calif. – Fr. califat.

califat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*califát n., pl. e (fr. califat; ar. turc. hilafet). Demnitatea de calif. Țara pe care o guvernează un calif.

califat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
califát s. n., pl. califáte

califat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
califat n. 1. demnitatea de calif; 2. durata domniei sale.

califat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Califat n. 1. Califatul din Orient, mai întâi la Moca, transportat apoi la Bagdad de Abasizi, sub cari civilizațiunea musulmană ajunsese la apogeul ei (632-1528); Califatul din Cordova, fundat de Abderaman (756-1031), și Califatul din Egipt, fundat de Fatimiți (909-1171).

califat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALIFÁT, califate, s. n. 1. (În Orientul Mijlociu, nordul Africii și Peninsula Iberică) Formă de stat feudal-teocratică instituită de arabi pe teritoriile stăpânite de ei. 2. Rangul de calif. 3. Durata guvernării unui calif. — Din fr. califat.